L.D. CLEMENT:
„Norman Manea (74 de ani) s-a născut la Suceava, iar din 1986 e stabilit în Statele Unite”. O explicaţie care, recent,
apărea sub fotografia ce ilustra o notă de lector apărută (cu referire la romanul „Vizuina”, tipărit în România în 2009) într-o (se vrea) influentă revistă literară şi artistică (şi pentru că se difuzează „gratis”, adică la pachet cu un influent
Norman Manea
cotidian naţional). Norman Manea este poate că (să nu-l uităm, să nu-l uităm pe Matei Vişniec!) cel mai aureolat scriitor ivit din zona noastră geografică (dacă zona ar avea vreo importanţă în sine); amintim că, în urmă cu ceva vreme, în cercurile cunoscătorilor de literatură şi nu numai ale lor, se vorbea despre el ca un posibil pretendent la Premiul „Nobel”. Nu neapărat şi în Suceava natală unde, mă încumet să cred, este văzut mai cu seamă în funcţie de cât de apropiat a fost (înainte de 1986) de unul sau de altul; mai pe urmă, numele său a părut, fără succes, şi o oportunitate pentru vreun mărunţel sau mărunţică ce se vor fi gândit că vor avea un câştig de vizibilitate scriind glorios şi patetic despre N.M. În urmă cu 2 ani, pe când N.M. revenea în ţară, revista cu pretenţii îl prezenta mai mult decât laudativ; făcea din el un personaj-eveniment. „Întâmplător”, s-ar spune, în exact acelaşi număr, Nicolae Breban era prezentat ca prozator obosit, care mai scriind încă îşi face sieşi deservicii. Aşadar, nu putea scăpa cititorului intenţia de ierarhizare: Breban era deja apus, Manea era la apogeu. Despre o oarecare Herta Müller încă nu scria nimeni; ca şi cum n-ar fi existat. Între timp, surprinzător (justificările, la noi, s-au construit după aceea), H.M. a cucerit Nobelul. De curând, a revenit în ţară, iar revista aceea a făcut din ea, cu profesionistă promptitudine, un personaj-eveniment. „Întâmplător”, în exact acelaşi număr, pomenita notă de lector (cu aproape un an întârziată!) despre N.M. Ocazie cu care se descoperă (din perspectiva numitului roman, considerat „un thriller politic”) că N.M. este un prozator destul de stângaci (cel puţin, faţă de eseist), care nu este în stare să-şi ducă la capăt intenţiile!
Să nu aveţi impresia că, în rândurile de mai sus, am scris despre Literatură. Nu, doar despre un oarecare thriller politic, al cărui suspans s-a consumat.
