L.D. CLEMENT:
Le mulţumesc şi pe această cale domnilor prof. univ. dr. Mihai Coman, decan, şi conf. univ. dr. Marian Petcu pentru
L.D. Clement
invitaţia de a participa, luni, la deschiderea anului universitar al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii bucureştene. Le-am transmis deja că mă străduiesc să le fiu alături de aici, de la Suceava. Foarte curios însă de a şti ce le vor spune studenţilor şi mai ales bobocilor, probabil cu multe idealuri pe care doresc să le atingă. Acum, când se găsesc, din nou, destui (culmea, şi din independenţa dependentă, şi din opoziţie) care să ticluiască tot felul de constrângeri pentru meseria (considerată – încă – a fi liberală) de jurnalist. Care să vrea (spre reamintire, textul publicat ieri, semnat de prof. univ. dr. Mihai Miron, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti) de pildă, examinări psihologice anuale ale ziariştilor (oare în ce ţară vor fi trăind?; nu ştiu că astfel de documente pot fi eliberate într-o clipă, contra cost, aşa cum şi le doreşte beneficiarul?) ori organizarea lor într-un colegiu profesional (aşa cum au şi alte grupări de breaslă). Colegiu (unic!) care ar părea a fi emanat de societatea civilă, pe de o parte, dar care ar urma să fie „întărit” printr-o lege, care ar însemna implicarea statului (oricare ar fi el, al oricui ar fi el) în chestiunile breslei. Vin cu o astfel de precizare şi ştiind că, de exemplu, adesea, astfel de colegii bifează, dar şi minimalizează, de facto, studiile potenţialilor membri (dovedite cu diplome emise de stat!), pentru ca, ulterior, aceştia să fie validaţi (sau nu!) şi ridicaţi în trepte profesionale, după o succesiune de aprobări deloc inocente (nu numai pentru că sunt contra cost!), de cursuri (adesea private, costisitoare) şi reaprobări (din nou contra cost)… Fracturile de ieri şi de azi din sânul breslei jurnaliştilor (vezi doar şi numeroasele lor asociaţii profesionale) sunt şi o expresie limpede a libertăţii pe care jurnaliştii şi-o cultivă zi de zi şi etapă cu etapă din existenţa lor. Ce s-ar putea spune, aşadar, tinerilor jurnalişti de mâine? Că nu poate exista (după ce toate fi-vor învăţate…) o instanţă unică (de stat şi poate de partid) care să-i spună omului ce să vadă, cum să vadă şi cum să spună ce a văzut! Un porumbel zburând pe un cer schimbător e şoim trimis la vânătoare sau e zmeu de hârtie, de aţe legat?
a fost o vreme cand l-am invidiat pe liviu clement. muncitor si ordonat, citit si modest, insa cu mult mai cinstit cu el decat multi dintre noi, cei care am bantuit printr-o parte sau alta a presei.
se spune ca asemanarea dintre un ziaris…t american si unul roman este aceea ca, in principiu, amandoi sunt liberi sa scrie orice si despre oricine. diferenta? americanul ramane liber si dupa…
senatorul ghise, un biet fanariot prin politica romaneasca. a platit mult pentru scaunul de primar al brasovului. spre nesansa gandurilor lui nastrushnice, a gasit in primarie niste derbedei mai mari ca el, astfel incat, la terminarea mandatului, liberalul a mai ramas si dator catre camatarii care i-au finantat campania. a urmat scoaterea de la naftalina a dosarului de informator al securitatii, pisica aruncata de cei care-l tin in fraie. peste toate astea, o cumatra, dragostea lui fulgeratoare, l-a sedus, dar si abandonat – lefter, intre timp cumatra a plecat si cu niste multi bani, piedica in calea unei inevitabile uitari…
asa ca, daca-l bagi pe senator la aparatele alea de controlat capu’, sar toate din priza!!!
urmuz spunea ca:” ieri s-a intamplat ceva ciudat, m-am intalnit cu un cangur care mi-a spus parerea lui despre mine!”
nu de cangur mi-e frica.
nu de ghise mi-e teama.
problema liberatatii presei este in mainile jurnalistilor. parca niciodata, de la deranjamentele din decembrie, presa romaneasca nu a fost mai dezbinata, mai roasa de propriile mucegaiuri.
acum, nu mai sunt invidios pe liviu clement, pentru ca traieste la fel de prost ca si mine, avem pasiuni comune si, cat de curand, ne vom reintalni, la canal, eu sapandu-l dinspre bucuresti, el – dinspre suceava!
Dragă Gabi,
doar fiindcă n-am avut puţină vreme şi puţină linişte nu ţi-am răspuns. Dar răspunsul meu va veni curând… (Îţi mulţumesc!!!)