L.D. CLEMENT:
E un adevăr incontestabil că tehnologia a generat întotdeauna modificări de formă şi de conţinut în transmiterea şi
valorificarea informaţiei. De la trecerea ei din gură în gură, la înscrierea pe suporturi diverse (de pildă, egiptenii au „inventat”… publicitatea outdoor, folosind nişte pietroaie gravate dispuse de-a lungul drumurilor), la tipar, radio, televiziune, internet, telefonie multifuncţională etc. Media însăşi, după ce a fost conceptualizată ca atare, a fost mereu
L.D. Clement
definită şi redefinită. Chiar azi, media ar putea însemna altceva decât ieri. O modificare interesantă de perspectivă a survenit în momentul în care teoreticienii au început să abandoneze conceptul de „mass-media”, având ca reper, pe de o parte, diversificarea mediilor, iar, pe de alta, multiplicarea (prin segmentare şi individualizare) ţintelor mediatice. Nu te mai adresezi „tuturor”, ci doar unora: unor colectivităţi, grupuri, indivizi. În acest context, de câţiva ani, se vorbeşte şi despre „social media” (românii nu i-au găsit o traducere, nici măcar prin inversarea celor doi termeni), ca (bref!) amestec de tehnologie şi de interacţiune umană ce generează valoare (scalată mai curând în termeni de marketing). Iar referinţele majoritare sunt la/din internet (unde blogul n-a fost – încă – asumat ca „presă”, însă unde deja funcţionează astfel), spaţiu în care un anumit tip de discurs pentru sine mai ales (vezi acelaşi blog), devine, treptat, unul pentru alţii mai ales. În acest cadru, instanţe interesate, tocmai au realizat un nou top „al celor mai influenţi oameni din social media din România”. Iar pe primul loc a fost desemnat „Zoso” (adică un anume Vali Petcu). Care, chiar în ziua când era anunţat ca învingător, scria pe blogul său (de pe care face reclamă unui shop erotic): „Pe un fundal sonor adecvat, să savurăm ceva bun. N-am cont pe facebook şi nici nu mai sunt în zelist de mult, dar, spre ciuda unora care se agită că le mănânc din ciorba lor şi le necinstesc prietenele, tot ăla vechi e mai bun. Să creştem un pic preţurile, zic”. Eu (fără să mă agit că mi-ar mânca din ciorbă) zic că ne întoarcem “un pic” de unde am plecat…
