L.D. Clement:
Chiar şi ieri am primit încă o ofertă, foarte atractivă la prima vedere, de rechizite şcolare. Mai întâi, cu ghiozdane „pentru toate buzunarele”. Cele mai ieftine costând cam cât 10% din leafa minimă pe economie, iar cele mai scumpe, cât jumătate dintr-o astfel de leafă: ghiozdane „Hello Kitty”, în variante negru şi roz; durabile, încăpătoare şi… cu multe buzunare. Un stilou
„personalizat” Michael Jackson (artist care, după ce în ultimii ani de viaţă i se făcuse o publicitate de… spaima copiilor, acum este pus în vânzare în toate felurile) poate costa chiar şi cât o treime din leafa minimă. Etc. Fireşte, cei mai mulţi părinţi (eventual, după depăşirea – sau nu! – a unor crize în familie mai mici sau mai mari) vor fi obligaţi să recurgă la variantele cele mai ieftine (şi mai terne), deşi cele colorate, lucitoare, ademenind şi prin chemările a tot felul de personaje le rânjesc mai departe din rafturi (unele, şi prin cât de chicioase sunt!), deopotrivă, copiilor (mai ales lor!) şi părinţilor, şi bunicilor. Pe mine n-o să mă ai, pe mine n-o să mai ai, poate, niciodată! Şi vine grădiniţa, şi vine şcoala, iar alături vor fi obligate să şadă ghiozdanele cele scumpe, alături de ghiozdanele cele ieftine, aşa cum vor şedea copilaşii cei scumpi, alături de copilaşii cei ieftini. Estimp, în grădiniţe, se vor introduce, după cum ştiţi, păpuşele cu handicap. Păpuşele care vor spune ceva, dar care nu vor reuşi a spune totul. Nu vor spune, de pildă, că dincolo de faţa asimetrică, de privirea rătăcită, atunci când sunt din carne, ele se pot zgâria şi pot muşca, se pot comporta în aşa fel, din nefericire, încât nici cei mai mulţi dintre adulţi nu pot pricepe. Aşa că mai e loc de intenţii şi practici sublime, ce vin să decoreze ideile noastre despre o lume ideală. De ce nu şi păpuşi instrăinate de părinţii-păpuşi pe care sforarii i-au gonit departe de case, de ce nu şi păpuşi cu hăinuţe cârpite, de ce nu şi păpuşi cu burticile goale, de ce nu? Bye-bye, Kitty! Poate că nu ne vom întâlni niciodată.
