Nu-i revuluţie, e reacţiune

L.D. Clement:

E clar că unora dintre români le place să trăiască senzaţional! Poate că se aşază în faţa televizorului şi stau cu ochii în el, mai

L.D. Clement

mult sau mai puţin atenţi la mutrele care se perindă pe-acolo şi le spun una şi alta, convinşi că în ecran e realitatea şi din el mustesc adevărurile toate. Pe urmă aţipesc, pe urmă adorm de-a binelea şi cine ştie ce visează, iar dimineaţa se trezesc la ţanc, să savureze reluarea. Din fotoliu sau din aşternut, ei fac politică mare, fie că l-au cunoscut pe Leonida (nu pe cel de la Termopile, ci pe cel din mahala), fie că nu. Salvează ţara, o scot din apele mari şi din bugetele mici, schimbă guvernul prin sms, cresc în sondaje un candidat de preşedinte scund şi firav (la constituţie) şi-l visează la Cotroceni împărţind dreptate nedreptăţiţilor şi parale săracilor. Ia de-aci, na şi ţie! Altfel, de vreo 20 de ani încoace am tot avut preşedinţi unşi de televizor, am tot avut preşedinţi remorcând (ori scufundând) partide, preşedinţi care au mai renunţat la câte-o televiziune după ce s-au văzut aleşi. Aşa promite că s-ar întâmpla şi DDD, că s-ar descotorosi de teve după ce-l înlocuieşte pe Băse. Deocamdată făcând figură (tristă, pentru subsemnatul) de jurnalist, de om de afaceri extrem de potent, de lider de partid (chiar dacă de câteva zile l-a pus pe frate-său a-i ţine locul) şi de candidat în campanie electorală. Între un mort transformat în erou de reality show, o fată fugită de-acasă, un scandal din casa scării şi un moş pus pe poveşti, rămâne suficient timp pentru pauze publicitare şi politică profundă. Pe care s-ar părea că 20% dintre profunzii României o savurează în extaze. Cum le zici dumitale pe toate, DDD-bobocule, mai rar cineva! (Aprinde lampa. Dar aprinde-o odată!!!)