psih. Gabriela CLEMENT:
„Boala este partea întunecată a vieţii, o cetăţenie mai împovărătoare” – spunea Susan Sontag (ea însăşi o persoană a cărei
Pictură de Francis Gruber
existenţă a fost şi este marcată de cancerul mamar), într-o lucrare de referinţă, credem, pentru tipul de abordare pe care îl avem în vedere în acest capitol. „Fiecare nou-născut deţine două cetăţenii, una în împărăţia celui sănătos, alta în împărăţia celui bolnav. Deşi preferăm cu toţii doar folosirea paşaportului prielnic, mai devreme sau mai târziu fiecare dintre noi este obligat, fie şi numai pentru o clipă, să se identifice el însuşi cu cetăţenii celuilalt spaţiu”. Opinia ei constituie un suport pentru afirmaţia că, într-un fel sau altul, din timpuri străvechi, omenirea ca întreg şi omul ca individualitate au fost marcaţi de existenţa bolii, a bolilor şi, dintre acestea (pe lângă altele, precum, de exemplu, ciuma, tuberculoza sau, astăzi, SIDA) a cancerului, de confruntarea cu boala canceroasă. Fie că a fost sau este vorba despre persoane afectate de boala canceroasă, fie că este vorba doar despre persoane care deţin anumite informaţii despre aceasta, mai precare sau mai solide, şi conştientizează potenţialul, dar foarte seriosul pericol pe care îl presupune cancerul. Numele bolii provine, conform lui Bernard Hoerni, de la grecescul kakinos şi apoi de la latinescul cancer, ambele desemnând, la început, un crustaceu marin cunoscut sub numele de crab (de altfel, cu acest nume, sunt identificate astăzi mai multe specii de crustacee marine). Medicul antic Galen observase că pe picioarele posterioare ale crabilor apar uneori nişte umflături, nişte protuberanţe, nişte tumori (în latină, tumor = umflătură). Evident, cauzele acestora şi efectele au fost descoperite mult mai târziu, iar în prezent oamenii de ştiinţă (medici, farmacişti, chimişti, fizicieni) se află încă în căutarea unor căi eficace de eventuală profilaxie sau de tratament. Însă, de timpuriu, cancerul, ca maladie extrem de periculoasă, care odată ce a afectat organismul conduce către un declin grav al acestuia şi finalmente la moarte, a preocupat şi a constituit un subiect de comunicare. Pe de altă parte, conform „Brewer’s Dictionary” , numele constalaţiei (şi al zodiei) provine dintr-o legendă antică, în care Cancer ar fi fost „o creatură” (se pare că tocmai un crab) pe care zeiţa Junona a trimis-o împotriva lui Hercule, când acesta se lupta cu Hydra de la Lernos. Cancer l-a muşcat pe Hercule de picior, dar Hercule a ucis în cele din urmă creatura, iar Junona l-a recuperat pe Cancer şi l-a aruncat pe cer (mai târziu, în Rai), transformându-l în cel de-al doisprezecelea semn al zodiacului. În legendă şi în informaţiile despre cercetările lui Galen există un element constant, crustaceul. Căruia i se adaugă în legendă, ca element de constanţă metaforică ulterior, muşcătura, rana. Este important de evidenţiat că, în majoritatea limbilor lumii, numele maladiei îl are la origine pe cel al crustaceului, vizează o protuberanţă sau există termeni diferiţi care au în vedere ambele realităţi. Am trecut în revistă, cu ajutorul Websters’ Online Dictionary, aproape 30 de limbi, constatând că aceste similarităţi au la bază puternica influenţă a culturii latine în Europa (care a comunicat inclusiv cu cele de limbi slave), apoi a cea europene în întreaga lume. Specificăm însă că există şi anumite excepţii. În finlandeză, cancerul (juustosyöpä) şi-a căpătat denumirea de la un sortiment de brânză ce se consumă cu un anume mucegai pe coajă (şi are în vedere mucegăirea ca depreciere); într-un dialect japonez (Katanka), al doilea ca importanţă după numărul de utilizatori, termenul prin care se denumeşte cancerul conţine şi ideea de ascuns, ferit vederii.
