Tabăra internaţională “Dialog peste Prut”

O evadare în fiinţa cea adevărată, o reîntoarcere către strămoşi, o plimbare prin propria istorie, o rugăciune către pământul în care le-au trăit şi apoi le-au murit părinţii sau rudele, o perioadă de doar câteva zile în care au avut sentimentul că se află cu adevărat pe tărâmul făgăduinţei, pe tărâmul în care limba română se vorbeşte mereu dar se simte, uneori,  mai puţin. O lecţie de viaţă şi de românitate, pe care românii de aici şi de dincolo de Prut şi-au oferit-o cu cea mai mare dragoste. Toate acestea, sub genericul “Dialog peste Prut”.

Dolhasca, Orhei şi Soroca, în dialog

Tabăra internaţională “Dialog peste Prut” organizată de Fundaţia de Caritate “Mila Creştină”, Primăria şi Centrul de Plasament “Sfântul Gheorghe” din Dolhasca, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a dăruit elevilor şi studenţilor din Orhei şi Soroca posibilitatea să cunoască istoria şi frumuseţea Bucovinei şi Moldovei. În cadrul taberei elevii, alături de profesorii lor, au participat la Sfinţirea Paraclisului Bisericii din Gulia, au vizitat Mănăstirea Probota, bijuteria de istorie şi spiritualitate a oraşului Dolhasca, dar şi mănăstirile din judeţul Suceava sau Neamţ. Joi, 19 august, organizatorii i-au invitat pe elevii din Orhei şi Soroca să participe la o seară românească în care să cânte, să danseze sau să recite versuri în limba română. În program au  fost, de asemenea, reprezentanţi ai Casei de Cultură “Alexandru Arşinel”, dar şi ai Grupului Şcolar “Oltea Doamna” din Dolhasca. Ultimul punct important pe harta turistică a acestui itinerar românesc pe drumurile Moldovei a fost Bisoca, locul de unde a plecat, acum ceva timp, ideea acestei înfrăţiri peste “râul cu lacăt de apă” cum numea atât de frumos Prutul Grigore Vieru. Şi aici, elevii au vizitat o serie de mănăstiri sau locuri pline de istorie şi dumnezeire şi au participat la Festivalul “Plaiuri Bisocene”. Acum, întorşi în Republica Moldova, elevii şi profesorii lor vor reuşi probabil să ducă mai departe zestrea de spiritualitate românească pe care o poartă în fiinţa lor încă de când s-au născut, dar de existenţa căreia au aflat puţin mai târziu.

“Venind astăzi la dumneavoastră, m-am convins încă o dată că suntem fraţi cu adevărat”

Cu lacrimile pe suflet şi în colţul ochilor, oameni mari sau oameni mici au trăit cu intensitate maximă clipele din cadrul serii româneşti “Dialog peste Prut”. Fiecare a încercat să exprime cât mai bine sentimentele înălţătoare pe care le-au trăit aici în România. A fost ca şi cum, după mulţi ani de înstrăinare, un copil îşi vede mama. Ei au reîntâlnit, sub semnul prieteniei profunde, România, cu doar câteva crâmpeie din ce are ea mai valoros. Directoarea Gimnaziului Isacova din Codrii Orheiului, Tatiana Morozan, a mărturisit la fel de emoţionată, ca şi ceilalţi participanţi la această tabără, că generaţia domniei sale a învăţat  altă istorie, că părinţii şi cei mai gospodari oameni ai satelor lor au fost deportaţi în Siberia şi că, din acest motiv, modul în care comorile de spiritualitate au reuşit să se transmită din generaţie în generaţie a fost oarecum diferit.