Unul dintre oamenii de cultură sacrificaţi pe altarul bugetar românesc este poetul argeşean Virgil Diaconu, despre situaţia
căruia, nu demult, Bitpress.ro scria sub titlul „Cu un salariu mai mic decât femeia de serviciu, poetul Virgil Diaconu (11 cărţi, de acum fost angajat al Centrului Cultural Piteşti – n.n.) a fost disponibilizat”. Articolul a stârnit, constatăm, numeroase reacţii locale, potrivit aceleiaşi surse evidenţiindu-se că Diaconu (care ar mai fi avut încă 3 ani până la pensie) munceşte de 20 de ani sub valoarea sa (Aurel Sibiceanu), că… geniile, pentru a fi genii, sunt obligate să trăiască în mizerie (Toma Ionescu), întrebări ridicându-se şi despre cei care rămân. Cu alte cuvinte, dacă un ins ca Diaconu este dat afară, cum vor fi fiind cei care rămân? În urmă cu 3 ani, Consiliul Judeţean Argeş i-a acordat lui Virgil Diaconu titlul „Fiu al Argeşului”. Centrul Cultural Piteşti este însă o structură a Primăriei Piteşti, iar municipalitatea are, se vede, o altă măsură a lucrurilor… Poate că şi aceea – probată nu numai la Piteşti – potrivit căreia se obţin mari câştiguri prin disponibilizarea celor cu lefuri mici.
Comitetul de conducere al Filialei Piteşti a USR, într-un comunicat de presa, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu „lasarea pe drumuri a unui membru al sau la varsta de 62 de ani, cu atat mai mult cu cat si asa salariul era unul jenant de mic, sub al unei femei de serviciu”.
