Depresia

Depresia poate fi o boală chinuitoare, dar, cu siguranţă, ea nu este o boală incurabilă. Oricine ar putea trece, la un moment dat, printr-o criză, printr-o perioadă dificilă a existenţei sale şi, prin urmare, s-ar putea simţi uşor deprimat. Se disting trei grupe de cauze care sunt luate în considerare în legătură cu apariţia şi evoluţia acestei tulburări sufleteşti: ¤ factorii organici care se regăsesc într-o multitudine de tulburări somatice (tumoră cerebrală, epilepsie, oligofrenie, paralizie generală progresivă, tulburări cardiovasculare cronice, boli endocrine, alcoolism cronic, utilizarea cronică incorectă a medicamentelor psihotrope etc.); ¤ factori genetici; ¤ depresii condiţionate sufleteşte. Există şi anumite condiţii speciale care favorizează apariţia şi evoluţia bolii depresive: evenimente neprielnice ale vieţii (şomaj, divorţ, pierderea unei persoane dragi), diminuarea relaţiilor interumane satisfăcătoare, competiţia acerbă, conflictele, presiunea situaţiilor stresante, pierderea valorilor înalte, a tradiţiilor, a familiei.
Important este că această boală (care nu trece de la sine!) poate fi diagnosticată şi tratată cu ajutorul unor specialişti. Tratamentul medicamentos nu-l exclude pe cel psihoterapeutic. Dacă sunteţi implicaţi într-un episod depresiv, este bine să aveţi în vedere câteva sugestii. Nu ar fi bine să renunţaţi prematur şi fără sfatul medicului la tratament pentru că: ¤ vă simţiţi puţin mai bine; ¤ nu observaţi nicio ameliorare a stării dumneavoastră; ¤ tratamentul v-a cauzat efecte secundare neplăcute. Medicul dv. este în măsură să vă înţeleagă şi să decidă dacă este cazul să schimbaţi medicaţia sau să luaţi o pauză. Apoi, nu ar trebui să renunţaţi la concediu şi să vă întoarceţi la serviciu într-un moment în care chiar nu sunteţi pregătit pentru acest lucru. V-a-ţi simţi bine doar două-trei zile, pentru ca apoi să vă simţiţi copleşit de responsabilităţile curente. Un eşec cât de mic, în astfel de momente, ar avea drept consecinţă o scădere semnificativă a încrederii în propriile forţe. Ar fi bine să evitaţi să vorbiţi peste tot unde vă duceţi despre depresia dv. şi să vă justificaţi problemele şi greutăţile prin prisma bolii. Nu toată lumea este pregătită să vă asculte şi să vă înţeleagă situaţia. Contaţi mai degrabă pe sprijinul celor apropiaţi, care vă iubesc şi vă înţeleg problemele şi au timp şi răbdare să vă asculte până la capăt. Nu v-ar face deloc bine să consumaţi alcool mai mult decât de obicei pentru a face faţă situaţiei dificile în care vă aflaţi. „Realitatea” este tot acolo şi nu poate fi evitată la nesfârşit. Străduiţi-vă să nu luaţi decizii importante (să divorţaţi, să vă abandonaţi domiciliul, să vă schimbaţi sau să renunţaţi la serviciu), care ar putea avea repercusiuni neplăcute, grave asupra viitorului dv. Trebuie să acceptaţi că există momente în care vă treziţi că spuneţi lucruri pe care nu le credeţi în adâncul sufletului. Nu trebuie să daţi frâu liber primului impuls care vă îndeamnă să acţionaţi dacă nu sunteţi sigur că deciziile dv. sunt raţionale. În astfel de momente, este mai bine să vă sfătuiţi cu cineva din apropiere şi abia apoi să treceţi la fapte. Nu uitaţi că o persoană care suferă de depresie este, în fond, o persoană sensibilă, capabilă să găsească forţa de a depăşi o astfel de perioadă dificilă a vieţii sale, o persoană mai pregătită să facă faţă diferitelor încercări inerente existenţei umane. Provocările de orice natură merită să fie înfruntate pentru a vă crea, până la urmă, sentimentul propriei valori şi pe cel al autoîmplinirii. (psih. Gabriela Clement)