* * *
Bărbaţii au tendinţa de a amâna, de a evita prezentarea la specialist. Adesea cer ajutorul acestuia abia atunci când expresia depresiei a devenit severă, eventual pentru a face pe placul cuiva din familie (soţie, părinţi etc.) sau pentru că, la serviciu, scăderea de randament a devenit atât de vizibilă încât nu mai poate fi tolerată. E bine de ştiut însă că, în cele mai multe dintre cazuri, prin tratament adecvat, starea lor se poate îmbunătăţi. Primul pas este întrevederea cu medicul de familie (şi, eventual, medici specialişti), pentru ca, în urma unor examinări, să fie eliminate alte cauze care ar putea duce la astfel de simptome. Infecţiile virale, boli ale tiroidei, scăderea testosteronului pot conduce la simptome similare. O evaluare include: un istoric nuanţat al tuturor simptomelor (apariţie, durată, intensitate); folosirea de alcool şi/ sau droguri; existenţa gândurilor cu privire la moarte sau la sinucidere; existenţa unor depresivi în familie.
Modalităţile de tratament diferă în funcţie de diagnostic, severitatea simptomatologiei şi de opţiunile subiectului (de la tratamentul medicamentos, la psihoterapii de scurtă durată). Dacă medicul îi prescrie tratament medicamentos, adesea, subiectul este tentat să renunţe mai repede de la el, ceea ce este o greşeală, fiindcă astfel de ajunge, curând, la o revenire a semnelor de depresie. De regulă, psihoterapiile scurte durează între 10 şi 20 de săptămâni. Din comoditate, se întâmplă ca unii subiecţi să prefere (sau chiar să solicite, dacă este posibil) tratament medicamentos. Familia, prietenii, colegii pot constitui un suport pentru subiect; încurajările lor sunt foarte utile. Suportul emoţional acordat unei persoane depresive implică multă înţelegere, răbdare, afecţiune, abilitatea de a-l pune în valoare, de a-l antrena în activităţi de familie, de grup, sociale.
psih. Gabriela CLEMENT
Imi place site-ul asta