Ieri, românii au avut Ziua Imnului – “Deşteaptă-te române”. Ieri, chinezii au avut lansarea noului brand turistic al României: “Explore the Carpathian Garden”. Sau, după alţii (inclusiv după doamna ministru al turismului), noul slogan. Nu-i deloc acelaşi lucru, dar dacă n-are importanţă pentru cei care l-au făcut (brandul/ sloganul), de ce-ar avea pentru noi? În ce mă priveşte, textului care ar urma să fie receptat de străini ca slogan îi lipseşte un semn de exclamare cerut de imperativul verbului (altfel capătă aspect de constatare, iar constatarea ar fi mincinoasă – şi nici n-ar fi vorba despre “minciuna publicitară”). Ba este şi paradoxal. Englezii (despre chinezi nu mă pronunţ!) înţeleg îndeobşte prin “garden” un teren plat, amenajat de regulă în aer liber…, o reconstituire realizată de către om a naturii; aşadar nu cred că s-ar gândi tocmai la munte, la munţi! Din Carpaţii făgăduiţi a fi vânduţi, privelişte cu privelişte, sub formă de grădină (iar făgăduiala mi se pare făcută mai curând nouă, celor de aici, decât lor, celor de oriunde) revin însă la imn pentru că tocmai mă întrebam dacă imnul (mai) poate constitui (şi funcţiona ca atare) un brand pentru români. Ca simbol naţional, el este (sau ar trebui să fie) parte a brandului istoric, administrative şi politic “România” (alături de drapel, alături de însemnele instituţiilor reprezentative ale statului). Însă mă întreb: ieri (sau la ultimul meci al echipei de fotbal a ţării), când îl veţi fi auzit (dacă îl veţi fi auzit…), ce vor fi mişcat în dumneavoastră melodia şi cuvintele? Vă vor fi spus ceva? Ce anume v-au spus? Fiindcă aşa ceva înseamnă, finalmente, un brand: proiecţia conceptului, a poveştii în fiinţa beneficiarului, a consumatorului. Iar un brand reuşit este tocmai cel care poate fi reconstituit cu uşurinţă (potrivit intenţiei celui care l-a creat) de cel căruia îi este destinat. (L.D. Clement)
Copyright © 2024 clement.media All Rights Reserved.